Să fim pragmatici!

Dacă aţi ajuns să deschideţi acest blog...
sunteţi fără îndoială interesaţi în mod direct
de terapia tulburărilor de limbaj
şi de profesioniştii care o practică: logopezii.

Aşa că voi trece repede la subiect:
vă rog insistent să-mi lăsaţi întrebările voastre!
Ele vor fi sursa mea de inspiraţie -
fie pentru a vă răspunde direct şi personal,
fie pentru că (aşa cum sper în secret)
mă vor ajuta să scriu lucrurile pe care
publicul interesat le aşteaptă într-adevăr.


logopedOnline ar trebui aşadar
să urmeze o direcţie cât mai pragmatică:
aici nu veţi fi copleşiţi de termeni ştiinţifici
şi nu veţi citi clasificări diagnostice complicate.
Vom discuta cu precădere aspectele practice
ale relaţiei terapeutice dintre logoped şi beneficiar
- de regulă un copil şi familia sa.

Daca sunteţi gata...începem!
Primele articole sunt deja un fel de "răspunsuri",
să zicem la unele nedumeriri şi confuzii
pe care le observ la potenţialii noştri solicitanţi,
cu privire la CINE, UNDE, CÂND, CUM...
ar trebui să consulte un logoped.

vineri, 25 iulie 2008

La policlinica de copii sau în şcoală?

Ei da, una din marile nedumeriri ar putea să fie tocmai asta: UNDE găsiţi un logoped?

Chiar de pe Internet puteţi afla că uneori el lucrează într-un serviciu medical sau psihomedical mai complex, încadrat la nevoie de pediatru, pedopsihiatru şi psiholog. Aceştia pot eventual recomada explicit terapia tulburărilor de limbaj - fie în sistemul public de sănătate, fie în centre psihomedicale private. La acestea se adaugă serviciile logopedice şcolare, la care mă voi referi cu precădere aici.

Logopezii din sistemul public de educaţie sunt pentru moment cei mai numeroşi, chiar dacă ofertele sau datele lor, iată, lipsesc aproape cu desăvârşire de pe Internet. Centrele/cabinetele logopedice interşcolare există în România de mai bine de 40 de ani, funcţionând după reguli clare. Ele sunt însă destul de puţin cunoscute de către potenţialii noştri beneficiari, iar uneori chiar şi de către cadrele didactice cu care suntem presupuşi a colabora (educatoare şi învăţătoare, profesori/directori din unităţile care ne sunt arondate).

Din apelurile de pe forumurile pentru părinţi îmi dau seama că astfel de cabinete nu funcţionează peste tot, de pildă în comune sau în oraşele mai mici. Este bine să se ştie însă că legea permite înfiinţarea/ finanţarea unui post de logoped la un număr minim de 500 de copii şcolari şi/ sau preşcolari. Faceţi lobby aşadar pe lângă oficialităţi, dragi prieteni, pentru ca astfel de servicii să se creeze chiar în cartierul în care locuiţi! Cînd aveţi urgent nevoie de ele, este deja prea târziu să vă întrebaţi de ce nu există.