La fiecare început de an şcolar, logopedul este obligat prin funcţia lui să facă aşa-numitele "depistări de cazuri", identificând "pe teren" (în grădiniţe şi şcoli) copiii cu tulburări de limbaj. Următorul pas este semnalarea, către părinţi şi educatori, a deficienţelor identificate, cu propunerea de asistenţă logopedică. Toate aceste demersuri se consumă între 15 septembrie/15 octombrie, în fiecare an.
Dacă părintele acceptă propunerea de asistenţă logopedică pentru copilul său, urmează luarea în evidenţă şi evaluarea amănunţită, după care se începe terapia propriu-zisă. Întrucât intervenţia este individualizată, nu se prevăd limite ferme de timp pentru "rezolvarea cazurilor" – astfel încât copiii să poată beneficia de asistenţă până la dispariţia completă a simptomelor, sau cel puţin până la ameliorarea lor evidentă.
Pentru părinţii prea grăbiţi: terapia tulburărilor de limbaj poate dura mai multe luni sau chiar 1-2 ani, deşi fireşte că unele defecte minore de pronunţie, de exemplu, pot dispărea în câteva săptămâni. Este recomandabil deci ca toata lumea (copilul, parinţii şi logopedul însuşi) să se înarmeze cu răbdare.
